Mercurul este un element natural care se gaseste in cantitati foarte mici in aer, apa si in toate vietuitoarele.
Mercurul poate intra in circuitul alimentar prin reciclare, activitatea vulcanica, arderea de combustibili fosili sau poluarea.
In ultimul deceniu a crescut ingrijorarea despre mercurul din fructele de mare, fapt ce a creeat o alarmare nejustificata cu privire la toate fructele de mare si o confuzie generalizata cu privire la ce este si nu este sigur sa mananci.Desi toti pestii si fructele de mare au cantitati neglijabile de mercur,iar nivelul acestuia, in functie de specie poate varia, majoritatea pestilor si a fructelor de mare contin mai putin de o zecime din nivelul maxim admis de mercur.
Studiile au relevat faptul ca cele mai mari niveluri de mercur se gasesc in pestii mari, cum ar fi rechinii, pestele spada si speciile mari de ton, cum ar fi tonul din specia Bluefin Tuna.
Printre fructele de mare de mare cu cantitati neglijabile de mercur sunt: somonul, sardinele, codul de Alaska(Alaska pollock), codul Gadus Morhua, pestii plati, tilapia, crevetii, stridiile, scoicile si crabii.
Exista dovezi clare ca pentru oameni, beneficiile asociate cu acizii grasi Omega-3, existenti in aceste specii si in majoritatea fructelor de mare , depasesc cu mult riscurile mici asociate cu existenta mercurului din ele.
Oricum, se recomanda moderatie, precautie si o documentare amanuntita pentru femeile care urmeaza sau ar putea sa ramana insarcinate, femeile care sunt insarcinate, femeile care alapteaza, pentru copii si batrani.
Si nu uitati: pestele este o sursa bogata de proteine, acizi grasi Omega-3, vitamina B12 si o gramada de alti nutrienti si vitamine benefice pentru organism.De asemenea este binecunoscut faptul ca pestele si fructele de mare ajuta la reducerea riscului de boli de inima.
Pe langa asta, sa nu uitam de gust.....siiii ca in cazul oricarui alt lucru, sfatul nostru este sa cautati calitatea nu cantitatea.
Mercurul poate intra in circuitul alimentar prin reciclare, activitatea vulcanica, arderea de combustibili fosili sau poluarea.
In ultimul deceniu a crescut ingrijorarea despre mercurul din fructele de mare, fapt ce a creeat o alarmare nejustificata cu privire la toate fructele de mare si o confuzie generalizata cu privire la ce este si nu este sigur sa mananci.Desi toti pestii si fructele de mare au cantitati neglijabile de mercur,iar nivelul acestuia, in functie de specie poate varia, majoritatea pestilor si a fructelor de mare contin mai putin de o zecime din nivelul maxim admis de mercur.
Studiile au relevat faptul ca cele mai mari niveluri de mercur se gasesc in pestii mari, cum ar fi rechinii, pestele spada si speciile mari de ton, cum ar fi tonul din specia Bluefin Tuna.
Printre fructele de mare de mare cu cantitati neglijabile de mercur sunt: somonul, sardinele, codul de Alaska(Alaska pollock), codul Gadus Morhua, pestii plati, tilapia, crevetii, stridiile, scoicile si crabii.
Exista dovezi clare ca pentru oameni, beneficiile asociate cu acizii grasi Omega-3, existenti in aceste specii si in majoritatea fructelor de mare , depasesc cu mult riscurile mici asociate cu existenta mercurului din ele.
Oricum, se recomanda moderatie, precautie si o documentare amanuntita pentru femeile care urmeaza sau ar putea sa ramana insarcinate, femeile care sunt insarcinate, femeile care alapteaza, pentru copii si batrani.
Si nu uitati: pestele este o sursa bogata de proteine, acizi grasi Omega-3, vitamina B12 si o gramada de alti nutrienti si vitamine benefice pentru organism.De asemenea este binecunoscut faptul ca pestele si fructele de mare ajuta la reducerea riscului de boli de inima.
Pe langa asta, sa nu uitam de gust.....siiii ca in cazul oricarui alt lucru, sfatul nostru este sa cautati calitatea nu cantitatea.
RSS Feed